Unde eșuăm când ascultăm șefii?

Sunt două categorii de angajați. Cei din prima categorie funcționează pe bază de frică și fac tot ce le zice șeful, ca să nu intre în situație conflictuală sau și mai rău să fie concediați. A doua categorie sunt cei care funcționează pe bază de curaj și fac lucrurile care trebuie făcute, chiar dacă nu ar trebui să le facă. Aceștia nu sunt Project Manageri, sunt angajați simpli care doar își fac treaba în anonimitate și fără prea mare expunere.

În realitate nu sunt aleși ca Project Manageri întotdeauna oameni care să ducă proiectul la capăt și dacă nu ar fi câțiva mai curajoși care să își spună punctul de vedere atunci când e nevoie, proiectul s-ar duce rapid pe apa sâmbetei, cu tot cu echipă. O problemă comună în management este că cei de sus nu vor să se adapteze ideilor prezentate de echipele cu care lucrează chiar dacă acestea sunt mult mai bune.

Sunt și câteva lecții bune de luat de aici. Dacă nu te zbați pentru tine, nimeni nu o să o facă. Am scris în articolul precedent despre când ar putea fi considerat că lucrezi prea mult de acasă. Dacă tu ai viața ta personală și îți organizezi energia în așa fel să te ocupi de una fără să rămână în urmă cealaltă, și asta înseamnă de exemplu să rămâi să lucrezi de acasă doar pentru că ninge afară poți foarte ușor să enervezi managerii, pentru că nu mai au cum să te vadă lucrând la birou, în fața monitorului.

Dacă ai de dat explicații și reacționezi din frică, te conformezi, îți ceri scuze de la șef, și nu mai repeți. Dar ce se întâmplă dacă faci asta? Ajungi la birou de acum, înțelegi că e important pentru firmă să fii acolo și așa demonstrezi și firmei că nu furi și că faci treabă. Dar uite ce se întâmplă când faci asta. Șeful tura asta lucrează el de acasă 2 zile pentru că are un personal issue. De parcă nu ar fi de ajuns, aplicația la care lucrezi e jos. E incident de urgență maximă, nu trebuia să se întâmple asta. Tot etajul este în alertă. Șeful disperat te tot sună și te întreabă când e gata? În același timp mai sunt și colegi pe lângă care vin să te întrebe lucruri ca să ajute la proces. În timp ce se întâmplă toate astea tu trebuie să fii atent și la treaba ta, într-un mediu foarte alert, în care trebuie să iei decizii la presiune. Și șeful te sună sau îți scrie de ce s-a întâmplat, când e gata, cât mai durează. Deși tu ești la birou și ai urmat toate regulile așa cum ți s-au zis, te confrunți cu aceeași problemă. Șeful nefiind lângă tine, nu are încredere că îți faci treaba.

Dacă ești curajos, ridici problema de încredere în angajați mai sus. Primul lucru pe care îl faci când te conformezi și îți ceri scuze că ți-ai luat lucru de acasă, e că accepți comportament de mâna a doua, din secunda în care ai zis scuze șefu, tocmai ai afirmat despre tine că da, pentru că dacă firma nu vede ce faci, înseamnă că trișezi și furi. Problema asta trebuie dezbătută. Și trebuie să îți găsești argumentele și să le expui, frumos. Nu sunt replici anume de zis, foarte mult contează atitudinea ta, aceea de a te zbate pentru tine, nu vei da argumente din cărți, vei zice ce ai tu de zis, așa cum ai de zis. La fel de important de menționat e că nu trebuie să zici astea cu răutate, scopul tău e pur și simplu să pui pe masă ce nu e ok. Poți spune de exemplu, că lucrezi oricum, indiferent de locația unde ești, și că mai mult poți chiar să îl rogi să îți ceară odată ceva și tu să nu livrezi. Legat de apeluri, nu poți să îți faci treaba dacă te sună tot timpul, da ești acolo și lucrezi, și revii cu noutăți de îndată ce sunt, dar nu are rost să fii sunat din minut în minut pentru că nu mai poți fi atent la treaba ta. Tot discursul ăsta e pur inventat acum pe moment, a nu se lua cuvânt cu cuvânt, pentru că nu o să meargă! Ideea e că trebuie să mergi pe ce ți se pare ție de bun simț și să discuți. Nu trebuie să fie de acord șeful cu tine, datoria ta e doar să expui problema. Dacă te lasă sau nu, de aici e decizia lui.

Și iată că așa, ca programator, ajungi să și interacționezi cu oamenii. Spunea cineva că nu este o muncă socială programatul? Ba da și este una chiar foarte socială în care trebuie să convingi diverși oameni că îți faci treaba și dacă sunt probleme, trebuie să le discuți și pe astea, pentru că deși pot fi trecute cu vederea inițial, consecințele lor sunt mult mai greu de suportat mai încolo. E normal să apară incidente și să fie perioadă la care trebuie să acționezi la presiune, nu e normal să ai pe cap și problema de încredere cu șefii când se întâmplă incidentul!