Cum să ții pasul în informatică

Una din particularitățile acestei meserii este cu cât de multă informație abstractă poți să lucrezi. Lucrezi cu cantități enorme de informație, dincolo de imaginație. Atât de multe informații încât nu poți să le ții minte pe toate și optimizezi în așa fel încât să știi să găsești informația și să îți faci mecanisme să ajungi la ea cât mai repede. Cu cât poți face mai multe astfel de legături și cu cât harta de legături devine din ce în ce mai mare cu atât faci treaba mai bine. Durează ani de zile. Abilitatea ta de a duce lucrurile la capăt și cât mai profi depinde de asta.

Problema e când mintea la un moment dat nu mai poate face față cantității enorme de informație și atunci trebuie să găsești soluții. Se întâmplă să nu mai observi în jur mediul, pentru că te distrage de la problema pe care o rezolvi. De aia și biroul poate fi cea mai ușoară metodă de a îți strica productivitatea pe o zi. S-ar putea să nu ai nevoie ziua aia de interacțiuni sociale sau de meeting cu echipa. S-ar putea să ai nevoie doar de un loc unde să ai liniște, să știi că nu poți fi întrerupt decât dacă ceva chiar arde. Locul acesta poate fi la birou sau acasă sau oriunde altundeva știi că nu vei fi întrerupt decât dacă e ceva super important. De aia un programator nu mai e atent la mediul din jur și pare în lumea lui din afară. Totodată de aia munca de la birou nu prea merge uneori, că nu poți ține nivelul decât la suprafață. Uneori chiar ai nevoie să fii în bula ta ca să rezolvi problema și această bulă e în spațiul tău.

Desigur asta e temporar, nu poți sta tot timpul în bula ta și totodată e foarte obositor, poți merge câteva ore așa, câteva zile, dar apoi ai nevoie de o pauză pe măsură ca să te refaci. Pe termen lung e foarte sănătos pe cât posibil să eviți asta și să rezolvi totul în timpul orelor de program, dar uneori nu se poate să ajungi la stratul de profunzime necesar și dacă trebuie, trebuie. Faci ce e de făcut și mergi mai departe. Evident, fără să te aștepți să ți se facă o statuie pentru asta 😂

Mai e și faptul că de multe ori nu contează ce arde acum, contează la ce lucrezi acum. Ca informatician ai probabil o idee că o să fie lucrurile la un moment dat într-un anume fel. Ca să fie în acel fel lucrezi ca și cum ești deja acolo. Un mic exemplu, pur arbitrar. Ești pe Windows, e un sistem de operare limitat pentru problema la care lucrezi, încât tot backendul e pe Linux. Dar nimeni nu are mașini pe Linux. Toți au Windows. Tu lucrezi deja pe Linux când încă nu știi ce consecințe ar putea apărea și în același timp când ceilalți lucrează pe Windows. Abilitatea ta de a ține mai multe idei contradictorii în același timp e de neprețuit. De multe ori din exterior asta se vede ca ceva idealist, dar niciodată nu vei ajunge într-un loc nou rezolvând incendiile de azi. E o meserie super abstractă, încât lucrezi cu incendiile de mâine. E o muncă super preventivă. Abilitatea ta de a fi un informatician bun este aceea de a vedea problemele dinainte să apară și să le rezolvi încă dinainte să apară. Ești plătit pentru asta. Viitorul e complex. Nu poți știi ce merge rău. De multe ori asta înseamnă efectiv să iei toate șansele posibile pentru care ceva ar putea merge rău. Și eventual după asta să vorbești de soluția ta că e cea mai bună metodă posibilă pentru cazul specific pe care îl rezolvi. Cam ca într-un paradox. Toată viața ți-o petreci să îți demontezi ideea, ca mai apoi vorbești de ea că e cea mai bună metodă posibilă.

Asta face diferența dintre un tunzător de iarbă și un programator. Ca tunzător de iarbă poți avea ani de zile experiență, dar practic diferența între tine și unul care tocmai și-a luat prima mașină de tuns e practic insesizabilă. Și salariul stă pe loc și nu poți cere mai mult, pentru că atât se poate merge de departe cu tunsul de iarbă. În IT, dacă faci ce trebuie, cu cât crește experiența ta cu atât crește și abilitatea ta de a rezolva probleme din ce în ce mai complexe, mai grele, mai bine, și de aici sunt și mai bine plătite.

Un programator știe că își sacrifică timpul și energia pentru a rezolva problema la care lucrează așa că dacă face asta probabil o face pentru că vede un beneficiu pe termen mediu-lung și nu doar pentru el. Niciun om sănătos nu renunță la viața lui doar de dragul de a munci, sau pentru a i se construi o statuie. Face poate de dragul lucrului bine făcut și pentru că poate face un pic mai bine acolo unde e. E multă muncă din umbră. De multe ori nu se vede munca asta din afară și nici nu trebuie.