Ce să faci atunci când ești în căutare de job

În primul rând e o situație dificilă. Probabil ai ajuns aici din mai multe motive:

  • părinții te-au trimis să îți vezi de viața ta că la 30 de ani nu mai poți sta cu ei acasă
  • ai pierdut ultimul job pentru că nu mai simțeai motivație să te prezinți la birou pentru nimic
  • încă ești la job, dar nu mai vezi de ce să mergi acolo și mâine din varii motive

Da știu că e greu, dar, nu dispera. Nu e capătul lumii. S-a ajuns aici premeditat cu mult dinainte. Când se întâmplă asta probabil ai nevoie de o reconfigurare a traseului (ca la GPS). Nu e ușor, dar o să fie bine. Se poate trece și peste asta.

Iată ce să faci, în mod general:

  • Să nu uiți de tine. Ești om, ai caracter, ai principii. Dacă crezi că jobul presupune să lași de la tine pentru că e bine plătit, ceva e greșit prietene. Omul înainte de toate. Nu ești sluga nimănui. Dacă nu e respectat asta, nu am să zic decât că ceva e stricat, la tine și nu la job.
  • Dacă pe cealaltă parte, jobul e minunat, dar nu e compensat pe măsură, problema e aceeași, doar că cealaltă extremă, nu pui preț pe tine, atunci când ceri cât se cuvine, te respecți în primul rând pe tine.
  • Încetează să mai crezi că e o luptă de supraviețuire, șefii tăi fac bani înzecit pe spinarea ta, nu te mai simți prost pentru cât ceri, cunoașteți valoarea. Vii într-un loc ca să oferi ceva de la tine, nu ca să iei. Și hai să zicem că te simți foarte prost, pentru că crezi că nu ai nimic de oferit. Îți oferi 8 (mai realist 10-11) ore din viața ta la acel loc. Nu fi nebun. Viața, în general, nu doar a ta, nu poate fi prețuită. Și doar dacă te duci la serviciu, aia nu e gratis. Viața înainte de toate, sper să îți spună ceva. Nu e pe degeaba. Te duci pentru că îți dai din viața ta acolo. Și asta are un cost. De multe ori mult prea mic și trecut cu vederea. Asta e problema ta iarăși, că nu te valorifici deloc. Dai ce ai mai de preț, pentru nimic.
  • Oamenii de care dai, ai grijă să le vezi defectele din timp. Dacă întârzie 30 minute și nici măcar nu se scuză, dacă tratează nerespectuos oamenii cu care lucrează, dacă se cred prea tari dar fără fapte care să valideze. Plus vezi și cum se situează oamenii respectivi, deobicei dacă sunt probleme la manageri, sunt probleme și mai jos. Dacă oamenii între ei se înțeleg bine, atunci ceva e bine. Dar e foarte greu să îți dai seama asta în puținul timp în care întâlnești oamenii, 30 minute / o oră la un interviu e prea puțin ca să îți dai seama.
  • Per total, vezi tot timpul raportul cât dai din tine, versus cât primești, trebuie să fie un echilibru pentru ambele părți. Dai ceva de la tine, ca să primești în schimb ceva înapoi și să fie cât de cât corect schimbul. Dacă te vinzi de tot pentru nimic, mai lasă și pentru tine. Întotdeauna mai lasă și pentru tine. Vezi cu ce mai rămâi după o zi de serviciu, dacă raportul e ok, ai câștigat nu doar tu ci și firma.

Ar mai fi de zis pe acest subiect, încerc să mai scriu și în articolele din zilele următoare.