Ar trebui să fii supărat la interviu dacă nu îți convine ceva?

Dacă de-a lungul procesului de intervievare sau chiar mult mai încolo când ai acceptat deja oferta, ar apărea un lucru, sau mai multe care nu îți convin sau care te împiedică să îți faci treaba în mod optim ce ai putea face? Să taci, să nu zici nimic, sau să aduci în discuție și posibil să îi superi pe toți cei implicați că ai îndrăznit să spui acel lucru ce te deranja? Să fie asta oare ceva ce un angajat nu ar trebui niciodată să aducă în discuție?

E normal să apară dispute în afaceri, dar care e limita? Ce poate fi considerat de ambele părți ceva de "bun simț" versus ceva "cam exagerat"?

Dacă ești la interviu și ți se spune că tre să faci ceva ce ți se pare absolut ridicol, ce să faci? Să povestești de ce ți se pare ridicol? Să spui că nu se poate așa ceva și probabil să pierzi jobul? Să te conformezi tacit? Ai nevoie așa tare de job, încât să zici da, chiar dacă simți că te vinzi? Și dacă faci asta, cum te-ai mai simți și pe celelalte planuri? Dacă la fel poate ai să faci și în celelalte domenii în afara serviciului?

Dacă un angajat are nevoie de un pic de flexibilitate pentru a se ocupa și de chestiuni pe plan personal asta după ce a contribuit ani buni în firmă, poate el aduce în discuție faptul că a avut o vreme pe prim plan serviciul, dar acum acea vreme a trecut, s-au schimbat prioritățile și s-ar putea ocupa de aceleași responsabiliăți dar de acasă? Poate un angajat să ceară asta?

Și, dacă atunci când ai de zis ceva, nu zici, ce repercursiuni are asta? În timp poți suporta faptul că ții în tine, că te sacrifici, că lași ceva de la tine, pentru ca să obții ceva înapoi, un salariu pentru care prețul plătit e mult prea mare? Cât de sustenabil e acest sacrificu pentru tine? Cât reziști până să cedezi?

Pe cealaltă parte, dacă riști și aduci în discuție, ce faci dacă firma nu e de acord cu propunerea ta? Colaborarea încetează, pur și simplu? Găsiți un punct de mijloc între ce poate lăsa fiecare de la el? Declari că nu există ceva mai bun momentan și că situația e așa cum e?

Sunt foarte multe lucruri de luat în calcul după cum am tot analizat. Dar toate astea sunt zgomot, sunt detalii în care te pierzi ușor. Spre final, ultima întrebare e, cine e responsabil pentru toate astea? Apoi angajatul a mers la lucru...

Glumesc... 😄 Nu a mers la lucru, a mai stat un pic.

Și-a dat seama că el e singurul responsabil pentru ce i se întâmplă și că dacă vrea schimbare aceasta are un preț. Dacă e dispus să îl plătească și să își asume consecințele, atunci nu are decât să meargă înainte. Nu e viață mai frumoasă decât cea trăită în propriile mâini.

În zilele următoare am să vorbesc despre ce să faci când rămâi fără serviciu. Cred că s-ar potrivi perfect cu tema de azi. 🤣